1. De-ar fi să vorbesc în limbi de o mie
Și de nu aș avea dragoste,
Aș fi ca o alăută zăngănitoare
În mâna muzicianului,
Neacordată în acordul iubirii
Și lipsită de parfumul dragostei.

R: Pune dragostea Ta divină
În inima mea,
Să simt ale iubirii acorduri,
Cum îmi bate în piept,
Și parfumul dragostei să se răspândesc,
Să simtă fiecare a Ta iubire.

2. De-ar fi să vorbesc în limbi de o mie
Și nu aș simți a Ta iubire,
Aș fi ca un vas gol
Ce a fost uitat pe un raft
De Marele Olar,
Prăfuit și fără de folos.

3. De-ar fi să vorbesc în limbi de o mie
Și nu aș răspândi al dragostei parfum,
Aș fi ca o floare otrăvitoare
În mijlocul pădurii pline de parfum,
Răspândind mireasma primăverii
Peste văile adânci.

4. De-ar fi să vorbesc în limbi de o mie
Și nu aș suferi cu cel ce suferă,
Aș fi ca o vioară nefolositoare,
Al cărei arcuș s-a rupt,
Uitată într-un colț și prăfuită,
Fără de niciun folos.